![]() |
Oricine aude
cuvintele Mele si le implineste se aseamana |
![]() |
| Find 10 differences |
![]() |
| Connect the dots |
A forum to share information, resources, ideas, and encouragement among Christians (Romany and non-Romany) working with Romany children.
![]() |
Oricine aude
cuvintele Mele si le implineste se aseamana |
![]() |
| Find 10 differences |
![]() |
| Connect the dots |
This handout in Romanian and English is from a workshop given at the Rroma Workers Network Conference in Romania this past May.
Cei tineri se întâlnesc la umbra copacilor în zilele însorite sau înăuntru când plouă. Focul poveștilor pline de suspans le încălzește inimile. Când se spune o poveste, fiecărui copil i se dă ocazia să respună povestea. Cu acest exercițiu ei devin parte din poveste. De asemenea, acest lucru îi ajută să rețină informația. Am observant un lucru: copiii își compun propria melodie pentru fiecare poveste. Ei o cântă în timp ce se joacă, în timp ce învață, sau chiar în timp ce își îndeplinesc atribuțiile casnice. Una dintre poveștile preferate ale celor în vârstă e despre cei care au întemeiat orașul. Am fost surprins să văd cum copiii au putut și ei, cu multă ușurință, să spună această poveste. Ei au inmagazinat în memorie toate întâmplările.
Există o zicală pe care copiii o repetă des: “Dacă vrei să te ascultăm, arată-ne. Nu ne spune doar!”. Ei chiar au și o melodie ritmată pentru această zicală. Ei preferă să primească informația în imagini sau video. Acest lucru mie mi se pare ciudat. Eu gândesc în cuvinte și propoziții. Imaginile mele sunt alcătuite din cuvinte și videourile mele sunt propoziții. Așa că am vrut să testez această zicală ciudată. Am văzut o fetiță venind spre casă pe bicicletă, așa că am întrebat-o cine a învățat-o să meargă pe bicicletă. Ea părea că nu înțelege întrebarea. Până la urmă, mi-a spus că a învățat când i-a văzut pe alții mergând pe bicicletă. Acest lucru mi s-a părut ciudat. La noi în oraș, copiii sunt învățați de către părinții lor sau de către frații mai mari. Un copil este asistat și susținut până când este capabil să meargă singur. Mersul pe bicicletă nu e ceva ce ei să învețe de unii singuri.
Repetiția e importantă în această comunitate. Poveștile sunt
spuse din nou și din nou, evenimentele sunt reluate și cântecele sunt cântate
iar și iar. Teatrul și muzica sunt
incorporate în povești și reprezintă adevăruri și lecții care îi ajută să dea
sens vieții. Există un cântecel pe care îl cântă copiii și care îi învață
despre pericolul de a se juca cu focul.
Casa arde (X2)
Privește acolo (X2)
Foc, foc (X2)
Toarnă apă (X2)
Acesta este un cântecel scurt, dar vioi. Este ca un
exercitiu mental pentru copii, cuvintele îi ajută să știe ce să facă în cazul
izbucnirii unui incendiu.
Iar noi, ne vom întâlni în următoarea scrisoare.
Songz
Salut prieteni,
A trecut ceva timp de când am scris ultima oară. Prietenul meu m-a dus într-un tur al orașului său. Ca să îi protejăm identitatea, îl vom pe prietenul meu Tim. Pe mine m-a prezentat ca fiind prietenul său dintr-un ținut îndepărtat. Nu putem să spunem celorlalți că eu vin de dincolo de râu. Acesta este micul nostru secret 🤫.
Îmi pare că sunt aici de mulți ani, chiar dacă
am sosit abia de o săptămână. Este ca și cum i-aș cunoaște pe acești oameni de
mult timp.
Orașul este plin de viață și de activitate.
Tim parcă îi cunoaște pe toți oamenii și toți îl cunosc pe el. Oamenii sunt
buni și m-au primit cu drag în comunitatea lor. Chiar mi-au pus un nume: Vitsher z oo. Tim îmi spune că înseamnă
Zvâcnire Nervoasă. Sună mai bine în
limba lor. Mi-au pus acest nume pentru că au spus că zâmbetul meu pare nervos
când salut. Dacă nu ați înțeles ce vreau să spun, lăsați-mă să vă explic. Acolo
de unde vin eu, saluturile noastre durează doar câteva secunde și de obicei
sunt însoțite de un zâmbet. Noi doar spunem: “Bună, ce faci?”, iar răspunsul este: “Sunt bine, mulțumesc 😀.”
Dar la ei nu e așa. Un salut e o întreagă
conversație. Saluturile lor sunt
mult mai personale. Tim mi-a explicat că un salut e incomplet dacă nu conține
ultimele știri despre propria sănătate și viață de familie. Amintește-ți că s-a spus – oamenii din
acest oraș par să spună mult mai multe lucruri. Ei spun că eu par un ciudat,
deoarece nu spun prea multe, ci doar zâmbesc mult.
Am petrecut ceva timp cu bătrânii orașului. Ei își petrec după-mesele spunând povești despre istoria orașului lor. Nu m-am putut abține și mi-am imaginat cât de imensă trebuie să fie biblioteca lor și câte volume trebuie să conțină toată această informație. În orașul meu natal, ar trebui să petreci mult timp la bibliotecă pentru a citi, înainte ca să vorbești oamenilor cu autoritate. Autorii bibliografiei tale determină autoritatea ta în ce privește un anume subiect.
Nedumerit, Tim mi-a explicat că nu era necesar, deoarece făceau parte dintr-o lungă tradiție. Această tradiție este de a-și transmite istoria de la o generație la alta.
Prietenul meu Tim m-a ajutat să văd că ei au biblioteci vii. Bibliotecile sunt oamenii, care umblă și respiră. Tradiția lor este una orală. Ei dau viață poveștilor lor. Istoria lor este păstrată în povești și cântece.
Mă pregătesc pentru următoarea vizită la ei.
Voi avea ocazia să văd cum învață copiii. Pentru astăzi, atât am avut de zis.
Ne vedem în următorul articol scris,
Songz
Dragă cititorule,
Probabil citești acest articol pentru că acesta este modul în care primești informația, prin cuvintele scrise. Sau s-ar putea să fi apăsat din greșeală pe acest link. Oricare ar fi situația, oare te-ai întrebat vreodată care este modul tău de gândire? Sau prin ce modalitate îți iei informațiile? S-ar putea să fii ca mine și să preferi să citești. Sau poate înveți prin auzire.
Aș vrea să îți spun o poveste despre două orașe învecinate, separate printr-un râu. Unul dintre orașe a fost fondat prin documente scrise. O lume a cuvintelor scrise pe hârtie. Acesta este orașul în care eu locuiesc. Îl văd ca pe o lume ordonată și structurată. Construim comunitatea de la tastatură sau cu pixul pe hârtie. După un singur principiu: “Ce e scris, rămâne”. Mai există un oraș care are la bază vorba. O lume care mie îmi pare haotică și dezordonată. Această comunitate se bazează pe experiența de viață și pe cuvântul rostit. După principiul: “Amintește-ți că s-a spus”
Eu sunt un cetățean al cuvântului scris. Adesea m-am gândit că noi avem cel mai bun mod de a învăța. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Ori de câte ori sunt pe malul râului mă fascinează să-i aud pe vecinii mei spunând povești, cântând cântece sau relatând fapte din istoria lor. Ei fac acest lucru fără să trebuiască să citească informațiile de pe o hârtie. Mi se pare uimitor. Sau, trebuie să recunosc, sunt mai mult gelos decât uimit. Și mie mi-ar plăcea să îmi pot aminti toate cuvintele spuse de un anumit povestitor. Sau să îmi amintesc versurile sau dansul unui anumit cântec doar auzindu-l și văzându-l.
Înaintașii noștri, cei care au pus temeliile orașului, ne-au avertizat despre pericolul care ne paște dacă interacționăm cu vecinii noștri. Dar eu m-am întâlnit în secret cu unul dintre vecini. Învățăm reciproc despre culturile noastre diferite. Planul meu este ca, în curând, să pot vizita orașul lui. Aș vrea să experimentez cum e viața în lumea lui. Dacă îmi reușește planul, vă voi scrie despre lucrurile pe care le-am învățat.
Până la următoarea scrisoare,
Songz
Fundaţia ProRroma din România colaborează strâns cu Stichting (fundaţia) ProRomi, cu sediul în Olanda, în scopul implementării educaţiei creştine pentru copiii romi. ProRroma are în supravegherea sa şcoli, grădiniţe, clase de meditaţii şi proiecte de ajutor umanitar. ProRomi se ocupă cu strângerea de fonduri, rugăciune, publicitate şi suport logistic. Până la ora actuală s-au înfiinţat patru şcoli: în satul de romi Hetea (jud. Covasna); în cartierul de romi din Tinca (jud. Bihor) şi în lagărul de romi Pata Rât din Cluj Napoca (jud. Cluj).
După programul de şcoală se oferă gratuit meditaţii. De asemenea s-a înfiinţat un post medical şi s-a dat startul unui curs de alfabetizare. Prima instituţie de învăţământ din Tinca, la ora actuală grădiniţă plus primele clase de şcoală primară, a primit autorizaţie de funcţionare în învăţământ de la Stat, iar scopul principal este de a oferi învăţământ pentru toate cele opt clase ale învăţământului primar. Experienţa demonstrează faptul că elevii din toate aceste şcoli necesită mai mult timp şi atenţie pe parcursul procesului educaţional. Profesorii fundaţiei ProRroma sunt specializaţi în acest lucru.
Informaţiile de pe site-ul fundaţiei ProRroma sunt publicate în trei limbi: română, engleză şi olandeză.
Informaţiile de pe site-ul fundaţiei Stichting ProRomi sunt în limba olandeză, dar se poate face contact şi în limba engleză ori germană. Ambele website-uri conţin fotografii şi scurte filme documentar.
Fundaţia ProRroma
Strada Oaşului 347
400645 Cluj-Napoca
Cluj, România
info@prorroma.org
www.prorroma.org
Gavril Caba (preşedinte) +40(0)259-310370
Bert Looij (vice-preşedinte) +40(0)740-517425
Sjaak Monster (director) +40(0)724-770704
Stichting ProRomi Nederland (Olanda)
Callistolaan 15
3318 JA Dordrecht
Nederland / Olanda
+31-(0)78-6559237
info@proromi.nl
www.proromi.nl
Sjaak Monster (director) +31(0)6-27566113